De-a lungul timpului, discuțiile referitoare la eficiența, impactul financiar și efectele asupra sănătății între încălzirea în pardoseală și cea cu radiatoare au stârnit dezbateri aprinse. În acest articol, explorăm aceste aspecte esențiale ale celor două sisteme de încălzire pentru a oferi o perspectivă cuprinzătoare.

La prima vedere, implementarea unui sistem de încălzire cu radiatoare pare mai avantajoasă din punct de vedere al costurilor inițiale reduse și a distribuției simple. Cu toate acestea, indiferent de problemele întâmpinate în etapele de proiectare sau execuție, remedierea acestora este considerată simplă și accesibilă, chiar și în lipsa unui proiect bine definit, fără a implica costuri semnificative.

Cu toate acestea, unul dintre principalele dezavantaje ale sistemului de încălzire cu radiatoare îl reprezintă aspectul estetic, acestea putând afecta designul și aranjarea mobilierului din încăperi.

Un alt impediment major este necesitatea utilizării unui agent termic la temperaturi ridicate, de aproximativ 70°C, reducând astfel eficiența cazanului și limitând posibilitatea utilizării surselor de căldură alternative, cum ar fi cazanele cu condensație sau pompele de căldură, pentru o funcționare economică optimă. Încălzirea întregii încăperi, chiar și a zonelor neutilizate, generează consum suplimentar de energie.

În contrast, încălzirea în pardoseală aduce beneficii semnificative:

1. Diferența principală față de încălzirea cu radiatoare constă în faptul că încălzirea în pardoseală afectează doar partea inferioară a camerei, reducând astfel consumul de energie.
2. Distribuirea uniformă a căldurii pe suprafața întregii pardoseli oferă un confort termic deosebit. Prin temperaturile uniforme, se elimină curenții de aer produsi de sistemele tradiționale de încălzire.
3. Un sistem bine proiectat de încălzire în pardoseală minimizează acumularea de praf comparativ cu radiatoarele, datorită temperaturilor mai scăzute ale suprafețelor de încălzire.
4. Aspectul estetic al încăperii se îmbunătățește considerabil, eliminându-se radiatoarele și conductele vizibile.
5. Instalația de încălzire în pardoseală funcționează fără zgomote incomfortabile, contribuind la îmbunătățirea experienței acustice.

Centralele termice cu condensație pot fi utilizate pentru a maximiza randamentul sursei de căldură. De asemenea, există opțiuni ecologice și economice, cum ar fi pompele de căldură, care probabil vor deveni principalele modalități de încălzire în viitor.

Totuși, necesitatea izolării adecvate a încăperilor reprezintă un dezavantaj major al încălzirii în pardoseală. În clădirile neizolate sau în încăperi mici unde schimbul de aer este necesar (cum ar fi băile), încălzirea în pardoseală poate fi utilizată doar în combinație cu alte sisteme de încălzire.

Conductivitatea termică diferită a finisajelor și mobilierului impune definirea acestora încă din faza de proiectare, iar acest aspect trebuie respectat pe durata utilizării sistemului de încălzire, reprezentând un dezavantaj în unele situații.

Schimbarea mobilierului sau a finisajelor poate implica modificarea sistemului de încălzire, fiind recomandată utilizarea finisajelor specifice pentru încălzirea în pardoseală, care au proprietăți termice și rezistență la dilatări adecvate.

Montajul atent al sistemului de încălzire în pardoseală este crucial deoarece orice reparație sau intervenție ulterioară după turnarea șapei și montarea pardoselii poate implica costuri suplimentare considerabile.

Chiar dacă costurile inițiale pot fi mai ridicate în cazul încălzirii în pardoseală, eficiența pe termen lung este superioară.

Atunci când se alege un sistem de încălzire pentru o clădire, confortul, economia de energie și aspectul estetic sunt cele mai importante criterii. Din acest motiv, recomandarea noastră se îndreaptă către încălzirea în pardoseală ca soluție optimă.